• Bloguri
  • 21 Ianuarie 2018 10:18
21 November 2016
Republica Moldova nu are nevoie de cetăţeni
Republica Moldova nu are nevoie de cetăţeni Foarte mulţi au spus după alegeri că „declaraţiile lui Igor Dodon nu au nicio valoare practică. Prerogativele nu-i permit să realizeze ceea ce pretinde”. O fi aşa. Doar că nu-i permit actualele prerogative.

Mă mir că nu ştim să gândim cu anticipaţie. Mă mir că nu ne panicăm la declaraţiile politicienilor. Mă mir că avem nervii atât de tari încât să-i tratăm doar ca pe nişte nebuni, care promit orice în campanie, „doar doar ar trece puntea”. Suntem obsedaţi însă de teoria drobului de sare, reacţionăm nervos exact acolo unde nu e cazul şi de fiecare dată discutăm despre mintea românului de pe urmă, invocată ca pe o scuză cu implicaţii genetice. E vorba însă despre cultura politică, dar şi despre nivelul de înţelegere a democraţiei de către omul simplu.

Politicienii noştri au avut câteva oferte interesante în acest scrutin. Eu aş număra 3,25 sau trei şi-un sfert. Cea mai cunoscută temă - lupta împotriva corupţiei şi a oligarhiei, urmată de unirea cu România, conservarea valorilor tradiţionale ale familiei şi sfertul rezultat din abordarea geopolitică. De acest ultim subiect s-au ferit toţi competitorii, dar … învingător în final. Este greu să înţelegi comportamentul electoratului, care reacţionează ca un tăvălug la insinuările sexiste a lui Igor Dodon la adresa Maiei Sandu, şi ocoleşte un mesaj pentru conservarea valorilor familiei promovat de Valeriu Ghileţchi. E sau nu e interesată de acest subiect societatea moldovenească, sau doar a aşteptat cu disperare maniacală un motiv pentru a distra pe seama unei persoane, şi a face bancuri pe seama ei? Ştie cineva răspunsul?

Contează că electoratul moldovenesc nu a fost matur şi nu a cerut dovezi, şi mai contează că nu a sancţionat un asemenea comportament. Contează că nu s-a preocupat de demnitate umană a unei persoane, contează că nu a cerut statului să intervină, cu toate instituţiile sale, pentru a avea garanţia că nu e luat de prost. Dar şi-a dorit oare asta? Noul preşedinte a dedus însă, că moldovenii sunt foarte preocupaţi de conservarea valorilor tradiţionale ale familie, şi neapărat va cere revederea unei legi, pe care mai puţin 1% din societate şi-a făcut timp să o citească. În replică sau nu Uniunea Europeană examinează amendamente care să-i permită suspendarea unor drepturi ce decurg din asumarea acestei legi. Să nu dăm nume pentru a evita speculaţiile.

Electoratul moldovenesc s-a „speriat” de pierderea statalităţii. Doi ofertanţi pentru unirea cu România, cândva adulaţi, au fost ignoraţi, chiar dacă mesajul era adresat unui public, ce oscilează între 16 si 30 la sută. În schimb a acceptat mesajele cu jumătate de gură a lui Igor Dodon, care vorbeşte despre federalizare, elaborarea unei noi constituţii, şi disoluţia statului Republica Moldova într-o nouă entitate, în care nu va avea nici o putere de decizie. Şi iarăşi, noul preşedinte a dedus că mişcarea unionistă trebuie să dispară , iar cetăţenii reeducaţi.

Şi ultima. Lupta contra corupţiei şi oligarhiei. 93 la sută urăşte această guvernare. O urăşte şi îi pupă mâna. Îi oferă un preşedinte care să îi garanteze siguranţa unei remedieri fără urmări. Miza acestei campanii electorale a fost numirea unui nou procuror general, şi demararea unui proces de schimbare a clasei politice. Electoratul a ratat şansa de a se plia pe o mişcare globală de luptă împotriva sistemului. Dimpotrivă, moldovenii au decis să-l conserve după principiul „ăştia sunt sătui - poate ne mai dau şi nouă”. Igor Dodon are o condiţie pentru asta – prerogative sporite. O va înainta anul viitor.

Noul preşedinte a avut o campanie foarte relaxată. S-a pliat perfect pe subiectele de campanie a principalului contracandidat, şi ca un luptător veritabil de aikido a fost cât se poate de defensiv, utilizând energiile adversarului pentru a-l ataca. A avut explicaţii pentru orice, a intrat fără nici o rezervă în polemicile privind furtul miliardului, a fost la fel de feroce în atacurile asupra oligarhiei şi exponenţilor ei, fără să suporte nici o consecinţă, dar nu a insistat să vorbească neîntrebat de propriile sale intenţii. Şi-a dezvăluit fără rezerve intenţiile in emisiunile de dezbatere, dar totuşi discret, şi a insistat asupra lor doar în faţa publicului ţintă.

Adevăratul program de preşedinte l-am descoperit abia după încheierea scrutinului. Şi ca să revenim. Trebuie sau nu să ne facem griji de aceste declaraţii, în condiţiile când preşedintele are prerogative limitate? În mod sigur DA. Ele se vor păstra în stare latentă până la momentul potrivit. Oportunităţile se modelează zi de zi. „7 ani am aşteptat această victorie” ne spune Igor Dodon, şi ne convinge că ştie să-şi urmărească scopurile cu o ferocitate demnă de invidiat. Problema e că nu am ştiut să descoperim această calitate în campania electorală, şi ar fi letal pentru noi dacă am trece-o cu vedre şi acum.

Moldovenii s-au păcălit. Adevărat că au fost supuşi unei manipulări fără precedent. Dar … nici asta nu e o scuză. Sau nu suficientă. Pentru că între un presupus import a 30 de mii de refugiaţi sirieni, şi lupta contra unui sistem corupt, ce naşte monştri la fiecare minut, alegi ultima. Pentru că între orientarea sexuală a unui candidat, care o chestie intimă, şi riscul creşterii impozitelor determinată de o uriaşă fraudă bancară, alegi să te opui ultimului. Pentru că între 200 de lei plată pentru vot, şi respectarea drepturilor cetăţeneşti ce îţi oferă demnitate umană, eşti obligat să alergi ultima. Concluzia tristă este că moldovenii nu ştiu să facă o alegere. Şi de asta nu s-a îngrijit nimeni până acum. Şi asta pentru că Republica Moldova nu are nevoie de cetăţeni.

Ion TERGUŢĂ
  • S
  • tiri NON-STOP
  • J
  • urnal TV