• Bloguri
  • 26 Aprilie 2018 00:18
10 October 2016
Legiferarea jefuirii averii de stat; Intenţie sau necunoaştere?
Legiferarea jefuirii averii de stat; Intenţie sau necunoaştere? Amintesc parlamentarilor şi guvernanţilor, rolul şi misiunea statului este alta, decât cea de desfăşurare a activităţii economice. În Parlament pentru a fi aprobat se află un proiect de lege cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală. La rugămintea unor agenţii străine am efectuat o radiografiere fugitivă a acestei legi din perspectiva a mai multor aspecte. După câte am înţeles, această lege a primit şi avizul pozitiv al Centrului Naţional Anticorupţie.

Analiza integrală mă determină să concluzionez că, din punct de vedere al vulnerabilităţii la corupţie, această lege nu suportă nicio critică sau legalizează acest fenomen, practic la toate compartimentele.

Întrebări alarmante: Cum a putut să treacă această lege toate filtrele până a ajunge să fie discutată în organul suprem legislativ? De ce societatea civilă nu a reacţionat, mai ales acea societate civilă, care încasează bani grei de la organizaţiile partenerilor de dezvoltare prezenţi în Moldova? În Moldova funcţionează o groază de aşa ONG-uri, care sunt finanţate prin diferite proiecte legate de dezvoltarea mediului de afaceri, monitorizarea averii publice, consolidarea şi dezvoltarea democraţiei, monitorizarea proceselor de implementare a normelor şi standardelor europene, lupta pentru drepturile omului etc. Avem peste 100 de aşa ONG-uri care primesc finanţare de la donatorii externi şi partenerii de dezvoltare.

Efectul practic este nul sau tinde spre ”0” .

Prezenta analiza nu a fost efectuată cu scopul de a depista vulnerabilitatea la corupţie a acesteia, ci pur şi simplu prea puternic bate în ochi acest aspect. Oricare, care poate citi în română, fără a avea pregătire specială ar putea face aceiaşi concluzie.

Nişte concluzii mai speciale

Când citeşti conţinutul acestei legi se face impresia că a fost elaborată de nişte elevi din clasele gimnaziale. Nu este respectată nicio procedură legală care face referinţă la structura unei legi, chiar la capitolele care trebuie obligator să le conţină.

În prezent funcţionează o aşa lege, care a fost adoptată în anul 1994. Conţinutul ei practic integral a fost trecut în actualul proiect de lege cu nişte adăugări neesenţiale, însă practic cu un instrumentar mult mai rău şi mai ambiguu.

Problemele din sectorul întreprinderilor de stat sunt cunoscute de toţi. Cum acestea servesc cu credinţă politicul şi îmbogăţesc demnitarii şi funcţionarii de stat, cum aceste întreprinderi încurcă mediul de afaceri, menţin monopolul asupra principalelor domenii şi sfere economice, cum se spală sute de milioane de lei prin ele, cum sunt prădate şi jefuite de alianţele de la guvernare în toată perioada de existenţă a Republicii Moldova în special în ultimii 7 ani, cum sunt în mod premeditat gestionate fraudulos, pentru a le aduce la valori de nimic ca mai apoi să fie privatizate de către participanţii guvernării la preţ derizoriu şi multe alte fenomene foarte grave.

Analiza acestui proiect de lege conturează o concluzie generală, care indubitabil se rezumă la faptul că noua lege în forma, conţinutul şi esenţa ei nu va rezolva problema întreprinderilor de stat şi nici organizarea corectă a gestiunii patrimoniului şi potenţialului de stat inclus în circuitul economic naţional.

Nepotismul şi rudeniile în acţiune. Formatul actualului proiect de lege nu elimină această, ci legiferează practica obţinerii salariilor lunare exagerate la întreprinderile în plan de insolvenţă/restructurare, inclusiv la cele care înregistrează pierderi. Legea mai legiferează şi practica angajării la aşa întreprinderi a persoanelor de rudenie, cum avem la ziua de zi, a fiilor rudelor care ridică salarii de sute de mii de lei lunar la Î.S. falimentate.

Analiza complexă relevă că mai degrabă este nevoie de o reformă radicală şi profundă în loc de aprobarea unei aşa legi, care în rezultat nu va aduce nicio schimbare, ci din contra poate şi mai mult înrăutăţi situaţia din zona întreprinderilor cu avere de stat şi publică în diferite nivele administrativ-teritoriale. După cum am menţionat, în ansamblu, prezentul proiect de lege practic cu nimic nu se deosebeşte cu legea din 16 iunie 1994 privind întreprinderile de stat.

Mediul de afaceri aşteaptă schimbări esenţiale, care ar produce efecte majore de lungă durată asupra desfăşurării activităţii economice de către agenţii economici mici, medii şi mari. Proiectul de lege care urmează a fi adoptat de către Parlament va forma bariere mult mai serioase decât în prezent în dezvoltarea mediului de afaceri, climatului investiţional, crearea locurilor de muncă. Se face impresia că acest proiect de lege ar veni să legifereze mai mult obţinerea veniturilor de către funcţionarii de stat, iar pe de altă parte să faciliteze corelaţiile dintre unii agenţi economici privaţi şi Î.S şi Î.M pe unele dimensiuni prioritate.

Scăpări sau aranjamente în conţinutul proiectului de lege?
  1. În lege lipseşte scopul fondării acestor întreprinderi, or aceasta trezeşte mari semne de întrebări la distribuirea profitului. Experienţa internaţională demonstrează că aşa întreprinderi nu au ca scop obţinerea de profituri sau venituri. Pentru eliminarea costurilor ridicate, care vor fi suportate de către cetăţeni sau alţi agenţi, este necesar de prevăzut modalitatea de argumentare şi calcul ale costurilor activităţilor economice, care urmează ca aşa tipuri de întreprinderi să le desfăşoare.
  2. În lege nu se vorbeşte nimic absolut despre principiile fondării şi activităţilor economice ale acestor întreprinderi, ceea ce lasă loc pentru diferite interpretări ca scop şi misiune.
  3. Cel mai important în această lege este că lipsesc noţiunile care în mod obligatoriu trebuie să facă parte integrală din lege (monopol, oligopol, monopson, oligopson, duopol, triopol, activităţi strategice, alte noţiuni caracteristice prezentei legi), deoarece din experienţele altor state se cunoaşte că, în linii mari, statul este cel care deţine controlul anumitor poziţii, pe care mediul de afaceri nu le poate desfăşura, în special în economiile emergente şi mici de natura celei a RM.
  4. La capitolul dispoziţii generale prin lege practic se interzice formarea altor tipuri de întreprinderi de stat cu capital public, în alte tipuri de localităţi, cum sunt oraşele, orăşelele, comunele, satele, etc. Legea trebuie să prevadă clar dreptul de formare a unor aşa tipuri de întreprinderi pentru toate categoriile de localităţi din RM.
  5. Art. 1 al. 1 prevede că numai Î.S. sunt persoane juridice. Este o absurditate şi trebuie ca să cuprindă toate tipurile de persoane juridice cu capital de stat şi fără. În lege nu se face diferenţiere la noţiunea exactă de Întreprindere de stat, Agenţie de Stat, Autoritate naţională etc., toate acestea fiind fondate din avere publică, toate acordă diferite servicii publice şi sociale, produc servicii şi bunuri de larg consum, consum social, alte mijloace. În aşa fel legea nu face nici un fel de distincţie între aceste entităţi şi nu răspunde la întrebarea, de ce una se numeşte întreprindere de stat, iar alta agenţie sau autoritate etc.
  6. Articolul 2 din proiectul legii nu prevede cazurile şi motivele de formare a acestor tipuri de întreprinderi. Analiza a evidenţiat exact şi foarte clar că nu se găseşte răspuns nici la una din întrebările: Care ar fi necesitatea de fondare, motivare a fondării, argumentarea economică sau socială a fondării, care ar fi procedura de argumentare şi motivare a necesităţii formării, nimic nu se vorbeşte despre studiile de fezabilitate sau cerinţele, normele sau natura de cerere a apariţiei acestor întreprinderi.
  7. Art. 3/4 nu este deplin, conţine lacune foarte serioase în partea executării silite.
  8. Legea nu prevede care sunt domeniile prioritate din RM, în care sunt necesare aşa tipuri de întreprinderi şi care ar fi domeniile, în care s-ar interzice fondarea unor aşa întreprinderi, pentru ca statul să nu formeze concurenţă agenţilor economici.
  9. Art. Capitolul 6 trebuie integral revăzut. El trebuie să pornească de la venit şi nu de la profitul net. Prin fondarea unor aşa întreprinderi statul nu trebuie să urmărească scopul de a obţine profituri, ci prin elaborarea unor tarife accesibile pentru cetăţeni să-şi acopere doar toate cheltuielile şi consumurile rezonabile. Pe de altă parte prin reformarea noii infrastructuri a întreprinderilor de stat, să fie eliminată, o dată şi pentru totdeauna, practica de a ridica salarii lunare exagerat de mari la întreprinderile în plan de insolvenţă şi restructurare, mai ales la cele care înregistrează pierderi, iar angajaţii au salarii nefondate, inclusiv eliminarea practicii de angajare a fiilor şi rudelor în funcţii la aşa întreprinderi. Formatul actualului proiect de lege nu elimină această practică ci o legiferează.
  10. Cap. III – Administrarea Î.S., trebuie de revăzut. De 20 de ani se vorbeşte despre modificarea formării Consiliilor de administraţie şi iarăşi ne lovim cu aceiaşi piatră peste cap. Cine pot fi membrii CA? Din nou miniştri şi funcţionari de stat? Se creează impresia că fondarea unor aşa tipuri de întreprinderi au ca scop în principal formarea veniturilor unor funcţionari de stat, angajarea în câmpul muncii altor persoane după principiile politice, de neam, cumetrism, nepotism etc. Art. 7 (2), lit. d fondatorul stabileşte îndemnizaţii lunare membrilor CA, lit. j autorizează achiziţionarea bunurilor ale căror valoare de piaţă depăşeşte 25% din valoarea netă ale activelor întreprinderii – astfel eliberând mâinile pentru a face hara-para din banii venitului întreprinderii.
  11. Cel puţin de 20 de ani se vorbeşte despre participarea în CA a societăţii civile. Legea iarăşi nu prevede nimic în acest sens.
  12. Conform art. 8/2 legea din start prevede un fel de hărţuială a acestor întreprinderi. De ce anume de la ME, MF, APE, trebuie să fie numiţi membrii CA? Proiectul mai prevede ca aceştia trebuie să constituie obligatoriu majoritatea în CA. Situaţia de până acum a demonstrat că o aşa formă de management este cea mai nepotrivită şi ineficace, ba chiar a demonstrat atitudine frauduloasă cu efecte majore asupra aprofundării sărăciei.
  13. Articolele 6, 7, 8 şi 9 sunt absolut neclare şi necesită precizări esenţiale. Participarea în 3 consilii la Î.S. şi în 3 CA ale Î.M. trebuie să fie interzisă. Astfel, membrii CA ar putea acumula pe lângă salariul de bază încă 6 salarii cel puţin. Acumularea muncii pe lângă locul de bază şi din timpul prevăzut pentru îndeplinirea funcţiei de bază este inadmisibilă conform Codului muncii, dar şi bunului simţ.
  14. În lege trebuie să fie prevăzut expres mecanismul de plată a membrilor, nu pur şi simplu că aceştia sunt remuneraţi. În lege lipseşte şi nu se vorbeşte nimic despre un aşa mecanism.
  15. Art. 7/2/ lit. e oferă atribuţie fondatorului de a desemna administratorul. Nu se face nicio referinţă la modul şi mecanismul de desemnare/numire în funcţie. Această prevedere oferă posibilităţi de a numi pe cine vrea, cum vrea, fără nicio limită, aşa cum s-a făcut până acum. Atenţionez că astăzi majoritatea conducătorilor la Î.S şi Î.M. sunt numite persoane dubioase, cu trecut dubios, neamuri, nepoţi, fiice şi fii, fini şi cumetri, prieteni şi colegi de partide. Toate studiile şi analizele efectuate de experţi şi presa de investigaţie aduce probe în acest caz. Pentru eliminarea situaţiilor care le-am avut până acum în acest domeniu şi, scoaterea oricăror riscuri şi ameninţări de falimentare a acestor întreprinderi, trebuie ca legea expres să prevadă mecanismul de numire în funcţii de administrator strict pe principii concurenţiale, absolut independente, libere, profesioniste şi corecte, unde să fie exclus orice conflict de interese, criteriu de rudenie sau politic precum şi excluderea altor principii şi criterii, care ar submina funcţia, astfel s-ar elimina interesele de conflict sau nu s-ar pune sub ameninţări activitatea acestor întreprinderi.
  16. Art. 16/2, Conflictul de interese, nu este deplin. Acest articol ar trebui să ţină cont de neadmiterea menţinerii funcţiilor concomitent la întreprinderi din mediul de afaceri şi cele administrative, inclusiv de către rude, între soţi şi de la alte întreprinderi de stat. Mecanismul prevăzut de această lege legiferează abuzul funcţionarilor de stat, inclusiv prin menţinerea unor funcţii publice concomitent cu cele comerciale, fapt interzis de legea funcţionarului public şi Codul muncii, etc.
  17. Art. 17 dezvăluirea informaţiei conţine situaţii inexacte şi neclare. De ce anume 3 ani să fie disponibilă informaţia dezvăluită, dar nu 5 sau 10 ani sau permanent, de exemplu în mod arhivat, disponibilă pentru oricine. Nu se prevede care este mecanismul de dezvăluire a informaţiei, care informaţie trebuie făcută public, procedurile etc.
  18. În proiectul de lege lipseşte cu desăvârşire componenta de concurenţă, mecanismele de desfăşurare a concursurilor de orice natură.
  19. Proiectul nu prevede nimic ce ţine de achiziţiile publice, inclusiv modul, mecanismele, perioadele şi procedurile desfăşurării achiziţiilor, ceea ce ar dezlega mâinile viitorilor administratori de a face ce vor şi cum vor cu averea statului.
Constatări din analiza retrospectivă a evoluţiei activităţii întreprinderilor de stat:
  • Datele de până în anul 2012 publicate de Î.S. demonstrau eficienţă buna şi achitări la bugetul de stat de sute de milioane de lei. După 2012 situaţia privind rezultatele financiare ale Î.S. brusc s-au înrăutăţit, iar în prezent majoritatea lor sunt cu rezultate negative s-au înregistrează pierderi considerabile.
  • Începând cu anul 2012 Î.S nu publică rezultatele financiare şi rapoartele anuale cu toate că legea din 16 iunie 1994 obligă expres publicarea rezultatelor activităţii economice acestor întreprinderi.
  • Din anul 1997 nu s-a efectuat nicio inventariere şi nicio evaluare a averii Î.S, agenţiilor de stat şi Î.M., inclusiv şi a agenţilor economici unde statul are cotă-parte în capitalul social. Prezentul proiect de lege ar putea fi aprobat, numai după efectuarea unei aşa evaluări pentru scopuri fiscale, de impulsionare a mediului de afaceri mic şi mediu, de efectuare a unei reforme complexe în mecanismele şi modelele de gestiune şi management a potenţialului şi patrimoniului de stat implicat în circuitul economic naţional al RM.
  • Una din principiile gestionării patrimoniului de stat trebuie să devină în mod obligatoriu neobţinerea de profituri şi aplanarea efectivă a unor domenii prioritate cum ar fi unele servicii sociale şi publice.
  • Adoptarea unei aşa legi trebuie să aibă ca scop eliminarea obstacolelor în dezvoltarea mediului de afaceri, ci nu frânarea acestuia sau orice principiu al bunei guvernări ţine de elaborarea şi implementarea politicilor economice. Statul trebuie să obţină beneficii financiare din mediul de afaceri, ci nu să practice business. Amintesc parlamentarilor şi guvernanţilor că rolul şi misiunea statului este alta, decât cea de desfăşurare a activităţii economice.
  • Astăzi aşa Î.S cum sunt MetalFeros S.A., Moldtelecom, Franzeluţa, Apă Canal şi multe atele formează bariere directe în dezvoltarea mediului de afaceri.
  • În prezent nu există nicio o hotărâre a Guvernului prin care să fie făcute public domeniile prioritare în care statul ar putea să desfăşoare activităţi economice.
  • Una din funcţiile statului trebuie să fie redusă la nivel de reglementator al mediului de afaceri, ci nu la formarea concurenţei mediului de afaceri. Astfel statul trebuie să fie eliminat din domeniile activităţilor economice, care pot fi desfăşurate doar de actorii mediului de afaceri mediu şi mic.
  • Proiectul de lege poate agrava foarte mult şi dezvoltarea mediului investiţional, care în ultimii ani a fost afectat grav şi a suportat reduceri esenţiale.
  • Ca efecte, legea trebuie să prevadă foarte clar mecanismele de eliminare a Monopolurilor şi Oligopolurilor de stat din ansamblul mediului de afaceri.
  • S
  • tiri NON-STOP
  • J
  • urnal TV