• Bloguri
  • 26 Aprilie 2018 00:20
07 October 2016
Trebuie să insistăm pe candidatul unic
Trebuie să insistăm pe candidatul unic O postare, ideea căreia a apărut urmare a câtorva discuţii din ultimele zile la subiectul alegerilor şi ce ne mai aşteaptă. Ultimul timp suntem martori la nişte „complimente” aruncate reciproc din partea ambelor tabere din opoziţie (PAS şi DA) prin intermediul presei sau reţelelor de socializare. Iar scenariul ”candidat unic” e cam…sub semnul întrebării.

Cel puţin, ei ambii tac. De aceea, mai jos câteva motive din care candidatul unic este unica opţiune. Eu, de exemplu, tare nu aş vrea toate aceste mesaje publice să fie un preambul la anunţul că ”totuşi vom candida ambii, dar ne vom susţine reciproc în turul doi”. Sper să nu îndrăznească. Văd în asta cel mai mare risc al acestor alegeri. De ce candidat unic?
  1. Pentru că au promis. Pentru că atât Maia Sandu, cât şi Andrei Năstase ne-au promis că din ei doi va fi identificat un candidat unic. În cazul în care vor candida ambii, vor intra ambii în această campanie cu o promisiune deja încălcată. Şi ne vor face alte promisiuni. Şi motive şi scuze şi justificări de ce ”aşa s-a primit” n-ar trebui să ne intereseze. Totdeauna există motive şi justificări. Auzim suficiente din astea de la actualii.
  2. Pentru că fără un candidat unic, probabil, îl facem preşedinte pe Dodon. Când Andrei Năstase şi Maia Sandu divizează voturile opoziţiei plus-minus în jumate (să zicem, câte 11%), va fi mult mai uşor să fure 4% de voturi în favoarea unui candidat din prezenta coaliţie pentru a-l trece în turul doi. Acest scenariu devine imposibil în cazul unui singur candidat din opoziţie ce ar acumula peste 20%. Furtul va fi mult prea evident. Şi în turul doi candidatul unic îl distruge pe Dodon – sunt sigur. Şi noi îl vom ajuta. Dodon nu va rezista presiunilor timp de două luni. El deja şchiopătează. Există multe întrebări de care este nevoit să fugă, dar nu va putea fugi prea mult. Această campanie, într-un fel sau altul, este şi sfârşitul politicianului Dodon. Pentru că Dodon este un fricos, un mincinos şi un corupt.
  3. Pentru că, dacă vor candida ambii, îl vor face pe Plahotniuc să se tăvălească de râs. El deja chicoteşte, apropos. Şi mie nu-mi place când ceva îl face să râdă. De obicei asta nimic bine nu înseamnă pentru oameni ca mine.
  4. Pentru că o alianţă adevărată, bazată pe scop comun, nu pe agendă proprie, înseamnă să fii gata să faci un pas în urmă, să cedezi, de dragul scopului comun. Cine să cedeze? Cel ce are mai puţine şanse. Aici o să-l contrazic, cu tot respectul, pe domnul Ţăranu.
În toată lumea sondajele (obiective, nu cele cumpărate de politicieni pentru a-şi hrăni egoul – alea nu-s sondaje, sunt poveşti) sunt cel mai aproape indicator al preferinţelor oamenilor. Cum altfel afli ce crede lumea despre un lucru sau altul, despre un om sau altul, într-o perioadă X? Dacă sunt făcute calitativ, nu cu scopul de a manipula, ele sunt indispensabile politicienilor în procesul de luare a deciziilor (aici, zic de politicieni ce se întreabă ce mai crede lumea, din care sper să facă parte ăştia doi). Şi dacă zici că ”decizia cine să rămână în cursă nu poate fi luată în baza sondajelor sociologice” (citat Anatol Ţăranu), rişti să faci încă un pas şi să spui că ignori preferinţele oamenilor şi tu ştii mai bine. Sondajele nu sunt perfecte, dar o alternativă mai bună nu prea ştiu pentru a identifica pe cel, ce are pur şi simplu şanse mai bune.

Este posibil de identificat o formulă mai sofisticată pentru a determina persoana cu cele mai mari şanse. Nu vorbesc aici doar de un singur rating de x % acolo. Sunt întrebări deschise, sunt a doua alegere etc. Sunt specialişti care pot să ajute, sunt sigur.

Aici notez că nu ştiu cine din cei doi e clasat mai sus în sondaje (din câte ştiu, ele nu sunt gata).
  1. Pentru că, dacă vom pierde aceste alegeri din cauza că nu am avut un candidat unic, nu vom mai avea dreptul să-l învinuim pe Plahotniuc, ci tot pe ai noştri care nu s-au putut înţelege. Rânza? Am mai văzut din astea. Ne-am săturat de astea. Dacă tot vorbesc despre o clasă politică nouă, să se comporte diferit.
  2. Pentru că, dacă s-ar gândi la interesul comun şi la răul cel mare ce trebuie înlăturat, decizia ar fi luată mult mai simplu. Pentru că nu Plahotniuc e puternic, noi suntem împrăştiaţi.
  3. Pentru că aceste două partide sunt, cel mai probabil, viitorii parteneri de alianţă, după ce câştigăm parlamentarele din 2018 (lucru ce devine mai improbabil dacă pierdem prezidenţialele). Ar trebui să se înveţe să discute şi să se înţeleagă. Neînaintând un candidat unic, ne arată că nu se pot înţelege. Alianţe din astea am mai văzut.
  4. Pentru că, după cum zicea Einstein, „Prostia înseamnă să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite”. Greble similare am văzut de prin 2009 până prin 2013, în perioada ”Moldova – istoria de succes”. Cum s-a terminat tot asta vedem bine. Ar fi păcat să le permitem să facă aceeaşi greşeală.
Sper să nu supăr pe nimeni din oamenii pe care îi respect cu această postare. Ca şi tot de pe acest blog, astea sunt opiniile şi viziunile mele.

Personal o să ajut pe oricine va fi candidatul unic al opoziţiei şi cred că asta va trebui să facem cu toţii. Eu pur şi simplu nu vreau să îmbătrânesc într-o ţară guvernată de bandiţi, dar nici să plec nu am de gând. Aşa că, ar face bine să se înţeleagă, pentru că asta-mi creşte şansele să obţin o mică speranţă în viitorul acestei ţări. Punct.

Articol semnat de Dumitru Alaiba
  • S
  • tiri NON-STOP
  • J
  • urnal TV