• Bloguri
  • 25 Aprilie 2018 23:32
11 November 2016
Cetăţeanul împotriva sistemului corupt
Cetăţeanul împotriva sistemului corupt După ce am trecut prin noaptea alegerilor prezidenţiale americane, cu rezultatul lor bulversant pentru mulţi, să revenim la scrutinul din Republica Moldova. Şi la noi, chiar dacă la o altă scară, nimeni nu poate spune cine va câştiga: socialistul pro-rus Igor Dodon sau candidatul antioligarhic şi proeuropean Maia Sandu. Un sondaj realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor între cele două tururi atesta aceeaşi diferenţă de zece puncte între cei doi contracandidaţi, dar nu era decât o fotografie reluată a primului tur, nicidecum o estimare realistă pentru cel de-al doilea, întrucât nu lua în calcul preferinţele moldovenilor din diaspora.

Şi în Moldova dispoziţiile oamenilor sunt impredictibile. Singurul indiciu asupra căruia au căzut de acord majoritatea observatorilor este că totul va depinde de mobilizarea electoratului în turul al doilea. Cu cât mai mare va fi prezenţa la vot, cu atât mai mare va fi probabilitatea unei victorii a Maiei Sandu. Se consideră că Dodon şi-a cam epuizat electoratul în primul tur, urmând să primească eventual doar câteva procente din partea lui Usatîi. Pe când marea rezervă de voturi este de căutat în bazinul alegătorilor care se simt trădaţi de partidele aflate la guvernare în ultimii şapte ani. Aici e dilema: îşi vor învinge aceşti oameni dezgustul de clasa politică, vor mai găsi resurse de încredere într-un lider nou, care le promite o luptă adevărată, nu mimată, cu sărăcia şi corupţia, precum şi scoaterea statului din captivitate oligarhică?

Maia Sandu contează pe sprijinul intelectualităţii basarabene, al oamenilor de creaţie, al veteranilor de război şi al multor altor categorii de cetăţeni. Mai sunt şi tinerii care, poate, vor ieşi într-un număr mai mare să voteze în turul II, conştientizând pericolul indiferenţei. Un spor de voturi în favoarea candidatului proeuropean şi antioligarhic va aduce, cu siguranţă, diaspora moldoveană, care se mobilizează exemplar în ultimele zile. Am auzit istorii emoţionante despre basarabenii din diaspora, care au făcut sacrificii pentru a vota în turul I. Şi pe 13 noiembrie moldovenii de peste hotare sunt decişi să străbată, dacă va fi nevoie, şi mii de kilometri până la cea mai apropiată secţie de votare, mulţi oferă servicii de transport şi spaţiu de cazare altor conaţionali. Sunt oameni câştigaţi pentru democraţie, care vor să aibă o patrie liberă şi prosperă, în care să se întoarcă.

Un număr mai mare de alegători este aşteptat şi în România, acolo unde guvernul român a oferit gratuităţi de deplasare în interiorul ţării studenţilor basarabeni, în rest, va depinde doar de gradul lor de conştiinţă civică şi de organizare. Şi în Republica Moldova, Universitatea de Medicină anunţă că va achita preţul călătoriei tur-retur a studenţilor care vor merge să voteze în localităţile lor de baştină. Sperăm ca acest gest să-l urmeze şi alte instituţii de învăţământ. Dacă CEC-ul şi Parlamentul au refuzat să modifice legislaţia pentru a înlesni dreptul la vot al tinerilor în oraşele în care aceştia îşi fac studiile, obstacolele create pot fi depăşite prin implicare civică.

Actuala campanie electorală, afirmă mai toţi observatorii, a fost cea mai murdară de după dobândirea independenţei. Maia Sandu a devenit ţinta unor calomnii şi insinuări proferate de susţinătorii contracandidatului său, dar şi de concernul mediatic al lui Plahotniuc, cel care, formal, şi-a declarat susţinerea pentru candidatul pro-european, dar care a răspândit consecvent averse denigratoare la adresa acestuia, arătând, clar, pe cine şi l-ar dori în fotoliul de preşedinte.

Că puterea nu ar fi încântată de victoria candidatului antioligarhic o demonstrează faptul că nu a făcut nimic pentru a-i identifica şi ancheta pe autorii pliantelor defăimătoare la adresa Maiei Sandu, pliante care au invadat ţara, deşi unul din birourile de unde au pornit – afirmă jurnaliştii de investigaţie – se află în vecinătatea Ministerului de Interne. Este, dacă vreţi, imaginea emblematică a paraliziei şi complicităţii vinovate, în care au eşuat instituţiile de stat sub regimul Plahotniuc. Tot această imagine include şi diversiunea bancară orchestrară de Ilan Shor care, prin intermediul unei persoane dubioase, a virat pe contul Partidului Acţiune şi Solidaritate o sumă mare de bani pentru a macula campania onestă şi transparentă de colectare a fondurilor pe care o desfăşoară echipa Maiei Sandu. Şocant este că o persoană ca Shor, aflată sub anchetă penală în dosarul miliardului de dolari furat din bănci, îşi execută nestingherit manevrele suspecte.

Toate aceste diversiuni sunt demontate piesă cu piesă. Ieri, pentru cei care se mai lăsau înşelaţi de propaganda lui Dodon, a venit şi o infirmare oficială din partea CDU – partidul doamnei Angela Merkel – cu privire la cei 30 de mii de refugiaţi sirieni, pe care Maia Sandu s-ar fi angajat, chipurile, să-i aducă în Moldova la sugestia cancelarului german. Este o minciună, o tentativă de dezinformare, a spus Berlinul. La fel de salutară a fost şi intervenţia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chişinău, care a dezaprobat implicarea electorală a Mitropoliei Moldovei, subordonate Patriarhiei Ruse. Părintele Borşevschi s-a delimitat ferm de scabrozităţile proferate de episcopul de Bălţi Marchel la adresa Maiei Sandu, de ofensele aduse de către acest cleric reacţionar femeilor în general şi, în particular, femeilor care se implică în viaţa politică.

Dezbaterile electorale televizate au scos în evidenţă diferenţa de mesaj, de atitudine şi de program dintre cei doi candidaţi. Igor Dodon s-a străduit din răsputeri să pună pe umerii Maiei Sandu păcatele celor care au fost la guvernare în ultimii şapte ani (a celor care, nota bene, au respins candidatura Maiei Sandu la funcţia de prim-ministru, tocmai pentru că nu făcea parte din gaşca lor de interese!), în timp ce candidatul dreptei pro-europene i-a reproşat lui Dodon că este unul dintre oligarhii care au secătuit Moldova, făcându-şi averi pe care nu le poate justifica din salariul de funcţionar public, şi amintind că, în momentele-cheie, el, „opozantul” Dodon, nu a votat niciodată împotriva intereselor lui Vladimir Plahotniuc.

În replică, socialistul s-a mutat pe teren geopolitic, unde se simte cel mai în voie, acuzându-şi oponenta de „unionism ascuns”, de obedienţă pro-americană, de atitudine favorabilă faţă de NATO. Răspunzând atacurilor populiste şi demagogice ale lui Dodon, Maia Sandu a trebuit să-şi menţină atitudinea fermă pro-occidentală şi, în acelaşi timp, să atenueze efectul acestor sperietori bolşevice asupra minţii multor moldoveni de al căror sprijin are nevoie în turul doi. Şi nu e deloc uşor să oblojeşti sensibilitatea publică, rănită de guvernările duplicitare şi tranzacţioniste din Moldova, care au întreţinut cu cinism, din 1991 încoace, fobii antioccidentale, amplificate azi de propaganda lui Putin…

Cuvântul de ordine în zilele ce-au mai rămas până la 13 noiembrie este mobilizarea. Splendoarea democraţiei constă tocmai în faptul că tot acest sistem corupt, că această maşinărie infernală ce pare omnipotentă, poate fi dată peste cap de un simplu buletin de vot în mâna celui mai umil dintre alegători. Schimbarea este deopotrivă un act de credinţă şi de voinţă. Dincolo de angoasele pe care le-a provocat, scrutinul prezidenţial din Statele Unite ne serveşte o lecţie preţioasă, şi anume: campaniile de manipulare şi intoxicare, sondajele măsluite, strategiile imunde pot fi învinse de majoritatea tăcută a cetăţenilor, de oamenii pe care politicienii îi ignoră şi îi dispreţuiesc. Buletinul de vot este o armă magică. Votaţi, moldoveni, luaţi-vă soarta în mâini!

Vitalie Ciobanu
  • S
  • tiri NON-STOP
  • J
  • urnal TV